Parada Portului Popular — Festivalul România Autentică 2026
Evenimentul simbolic de
Ziua Universală a Iei aduce o femeie din Constanța pe ulițele lui
Brâncuși.
Pe 24 iunie, dimineață, o femeie pe care nu o cunoști va coborî din mașină la Hobița. Va fi din Constanța, sau din Botoșani, sau din Bihor. Nu contează de unde. Ceea ce contează e că acest pelerinaj de
Ziua Universală a Iei, pornit din Constanța spre ulițele lui Brâncuși, ne arată că ea va purta pe umeri ceva ce nu-i doar o ie.
Aceeași ie cu care bunica a mers la nuntă în 1952. Aceeași broderie pe care a refuzat s-o dea la muzeu fiindcă spunea că "ia nu moare în vitrină, ia moare dacă nu se-întinde pe piele."
Și pe 24 iunie, femeia asta — fiica acelei bunici, nepoata acelei nepoate — o să meargă pe piatră cu acea ie. O să meargă alături de alte mii de oameni. O să meargă pe ulițele pe care a mers Constantin Brâncuși când era copil, înainte să devină cine a devenit.
Și în acel moment, la circa patru metri de Femeia din Constanța, o altă femeie din Argeș va merge și ea, purtând roșul — roșul pe care-l purtau mamele ei pe care le-a cunoscut doar prin poze. Va merge și ea. Singură. Cu ia. Cu rădăcini.
Asta e parada de 24 iunie.
De zece ani, Cristina Chiriac a vrut ceva foarte simplu
În 2016, când a pus piciorul în Hobița pentru prima dată cu ideea Festivalului România Autentică, Cristina Chiriac nu a vrut o expoziție. A vrut o întoarcere. A vrut ca oamenii să vadă că ia nu-i într-un muzeu. Ia e pe stradă. Ia e viață.
De zece ani, asta se-întâmplă.
Și în fiecare an, apare ceva care te zgâie în piept și nu-ți mai merge. În 2025, la ediția a noua, o veciniță din Pitești a venit cu ia mamei ei și s-a-întâlnit pe ulițele Hobității cu nepoata femeii care a lucrat alături de mama ei. Nu se cunoșteau. Dar ia lor vorbea aceeași limbă — broderia din 1970 și broderia din 1995 stăteau una lângă alta și-și spuneau povestea în fir și culoare.
Asta nu-i organizat. Nu-i regizat. Asta se-întâmplă.
Flori de Ie a venit la Festivalul România Autentică fiindcă a înțeles ceva
Cristina Chiriac a lansat Flori de Ie în 2015. Un an mai târziu, a lansat
Festivalul România Autentică. Nu-i coincidență.
Flori de Ie a existat mereu pentru a spune o singură chestie: ia nu moare dacă o purtă. Ia moare dacă o uităm. Ia trăiește dacă o ține vie cineva care crede că merită.
Și pe 24 iunie, la Hobița, Flori de Ie nu va fi pe o terasă. Va fi pe stradă. Va fi pe umerii oamenilor. Va fi pe femeile care-și duc fiicele și le spun: uite, asta-i ceea ce am fost. Asta-i ceea ce suntem.
Ce se-întâmplă de fapt pe 24 iunie
Peste 100 de meșteri populari din toată țara vor merge pe ulițele Hobității. Vor merge bărbați pe cai, îmbrăcați în cămași vechi. Vor merge copii care nu cunosc încă că ceea ce poartă e mai vechi decât țara. Vor merge femei cu marame pe cap și brâuri țesute manual și picioare ușoare fiindcă știu că mergând asta, mergi cu toții.
Și în mijlocul lor, ia. Ia din Muscel. Ia din Bihor. Ia din Oltenia. Ia din Moldavia. Fiecare culoare. Fiecare broderie. Fiecare motiv geometric care-și are povestea scrisă în fir.
Va fi tăcere, nu cântec. Va fi doar sunetul pleoștelor și broșelor tradiționale la fiecare pas. Va fi doar culoarea. Va fi doar mersul.
Și undeva, în mijlocul ăsta, femeia din Constanța care poartă ia bunicii ei o să simtă că nu-i singură. O să se uite în jur și o să vadă alte mii de femei care poartă pe umeri aceeași greutate și aceeași ușurință.
Cristina Chiriac despre ziua asta
"De zece ani fac asta. Duc ia de la sat la podiumurile din París. O pun în vitrine internaționale. Dar știu un secret pe care lumea nu-l cunoaște: cea mai importantă viață a iei nu-i pe podium. E pe ulița unui sat mic, pe umerii unei femei care merge liniștit și gândește la bunica ei. Pe 24 iunie, nu voi vedea o parada. Voi vedea România deschizând ușa și spunând: uite, asta sunt. Nu sunt o idee. Sunt mâinile care au cusut asta. Sunt mamă. Sunt femeie. Sunt viu. Și asta-i totul de care ai nevoie să știi."
De ce 24 iunie
Ziua Universală a Iei. Ziua în care lumea-și amintește că ia nu-i un arhaism. E identitate. E putere. E alegerea unei femei de a spune, fără să vorbească, cine este și de unde vine.
La Hobița, 10 ani de Festivalul României Autentice și 150 de ani de la nașterea lui Brâncuski convergează într-un singur moment. Și acel moment e parada.
Asta-i tot
Pe 24 iunie, la Hobița, pe ulițele lui Brâncuski, România nu se-ntoarce acasă. România spune că nu plecase niciodată.
Și aia e diferența.
24 iunie 2026 — Hobița. Ziua Universală a Iei. Parada Portului Popular.
Festivalul România Autentică — 10 ani.
Flori de Ie — Acasă la Brâncuși.
