BLOG

Cum identificați o ie oltenească autentică?

ie olteneasca model pasare

Tu cum recunoști Ia de Olt? În ultima vreme mi se întâmplă din ce în ce mai des să aud următoarea întrebare: cum putem identifica o ie autentică și cum ne dăm seama unde să o poziționăm pe harta etnografică a României?
În acest scop, am realizat un mic articol pentru a descoperi împreună simbolurile brodate pe Ia de Olt. Astfel, putem spune că am ales să ne orientăm către sursele primare, către rădăcinile istorice, deoarece ne dorim să evidențiem valorile tradiționale și elementele caracteristice ale culturii și civilizației românești. Totodată, punem accentul pe aportul românului la îmbogățirea zestrei naționale.

Ia de Olt

Ia de Olt

Ia despre care vom povesti astăzi în acest articol este IA de Olt, care poate fi chiar ia bunicii tale. O caracteristică definitorie a acesteia este că reprezintă piesa principală a costumului femeiesc de Olt.
Croiul unei astfel de ii se realizează din foi drepte, fără niciun fel de răscroială, din pânză țesută în două ițe. Mânecile se croiesc largi, jos având lărgimea de 40-60cm, la care se adaugă „cleata (clinul) și broschița”. Gura cămășii se croiește „la o parte”, ori în față (cămășile bătrânești sau ale femeilor căsătorite). Ia are un guler lat de 2-3cm și se încheie, strâns pe gât cu unul sau doi nasturi de culoare albă, albastră ori neagră. Distribuirea ornamentelor se face ca la toate iile cu altiță, încreț și râuri.

Ia încărcată

Ia cu altiță

Ornamentul principal al acestei ii este altița dispusă transversal peste umăr. Motivele principale, în formă de fâșii, le găsim brodate cu fir auriu sau argintiu. Acestea se dispun larg, în formă de cruci, la un fir ori “piezuri” (tighele). Sub altiță stă întotdeauna încrețul, care se lucrează cât lungimea altiței și cu o lățime de 4-5 cm.
Rândurile (în număr de trei) pornesc de sub încreț și se prelungesc până jos la mână, unde ia se lucrează de regulă cu motivele de pe guler. Pieptul iei se decorează de obicei cu trei sau patru rânduri. Motivele principale pe care le întâlnim foarte des în această zonă sunt motivele geometrice sau cele florale, sub formă stilizată. Toate sunt îmbinate în cusături dense și bogate.

Cum identificați o ie oltenească autentică?

Un model aparte întâlnit în special în nordul județului Olt îl reprezintă ia încărcată. Aceasta nu are altiță, iar motivul apare în formă de tablă și cuprinde toată suprafața mânecii, până aproape de guler. Plasarea ornamentului se face fie în formă de „rețea”, ori „înfurcită”, fie în rânduri verticale înguste de 1-2 cm, câte 12-15 rânduri, printre care se presară fluturi.
Ia încărcată se ornamentează cu multe mărgele și fluturi mari, albi. Mărgelele în culori pastelate (verde, galben, lila, roz, roșu, alb) se distribuie prin alternanță „în piez”. Ca puncte de cusătură se folosesc: crucile, tighelele, lănțișorul sau punctul în scăriță.

Cum identificați o ie oltenească autentică?

Zăvelca și vâlnicul

Evident, cu mândrie și cu sufletul plin de dragoste și dor. Se poartă și cu zăvelcile „în scoarță” pe fond roșu și cu căpătâi ales în motive florale, puternic stilizate. Se poate asorta și cu zăvelcile „în năvădeală”, alese cu fir auriu sau argintiu. Tot în această parte a țării se poartă și vâlnicul „în scoarță” pe fond negru. Acesta se împodobește cu alesături în motive florale, subliniate de dungi înguste și având la poale o „bantă” lată de circa 20cm. Pe „trupul” vâlnicului stau aruncate în „scăzământ” buchete de motive florale. Culorile predominante sunt roșu, alb, „striin” (roz trandafiriu), galben, ruginiu sau verde.
În față stă „zăvelca”, cunoscută și sub denumirea de catrință, peste care cad căpătâile vâlnicului. La acest costum se poartă și vâlnicul de catifea, care se ornametează în motive florale și avimorfe, ori cu pomul vieții, cusute cu fluturi și aceleași mărgele în culori pastelate, după desenul făcut cu o bucată de săpun.

Ia de Olt

Marama și cortelul

Și pentru ca ținuta oltencelor de altădată să fie completă, acestea purtau pe cap marama de borangic. Este aleasă deasemenea cu „căpătâi” și cu motive „picate” cu albastru sau punctate cu fir auriu ori argintiu. În vreme de iarnă, peste costum se purta „cortelul”, haină mare confecționată din dimie albă, croită în clini. Este decorată cu găetane în culorile de negru și puțin roșu, și cu motive plasate strategic în jurul gulerului, buzunarelor și jos la mână.
În concluzie, putem spune că acest costum popular oltenesc și în general majoritatea costumelor românești intră în rezonanță cu mediul geografic de care aparțin, cu ritmul anotimpurilor, vârsta, ocupațiile dar și statutul social și material al purtătorilor săi. Așa cum menționa Thomas Carlyle, un renumit enciclopedist britanic din epoca victoriană, în lucrarea sa “Filosofia vestimentației” : “în Haine este inclus (..) tot ceea ce oamenii au gândit, au visat, au făcut și au fost; întregul Univers exterior și tot ceea ce reprezintă ele nu sunt altceva decât Haine”.

Comentarii

Comentează

Your email address will not be published. Required fields are marked *