Maria și marama tradițională – povestea unei binecuvântări

Peștișani – satul lui Brâncuși și chipul Mariei

Pe Maria am întâlnit-o într-un sat care părea uitat de lume, la Peștișani, locul unde s-a născut Constantin Brâncuși. Purta pe frunte o maramă tradițională, albă și curată, care strălucea ca o coloană de lumină. Cum să spui „uitat” despre un loc care a dăruit lumii Coloana Infinitului, Poarta Sărutului și Masa Tăcerii? Acolo, între dealurile Gorjului, am descoperit-o pe Maria, o femeie cu ochii brăzdați de griji și cu mâinile muncite, dar care încă mai știa să cânte ca o privighetoare.

Ridurile ei purtau aceeași poveste pe care Brâncuși a căutat-o în artă: trăinicia și demnitatea. Cusăturile maramei, împodobite cu romburi și linii, păstrau simboluri străvechi pe care sculptorul le-a așezat apoi în piatră și metal.

Marama tradițională – simbol al portului popular românesc

Marama tradițională nu a fost niciodată un simplu accesoriu. Ea era coroana nevăzută a femeilor românce, purtată la biserică, la nuntă, la botez, la sărbători și chiar la seceriș. În sat se spunea: „Fără maramă nu intri în biserică.”

Pentru Maria, marama era o rugăciune purtată pe frunte. Din borangic sau din pânză albă, uneori cu dantelă fină, ea era puntea dintre pământ și cer. Așa cum Brâncuși a înălțat Coloana spre infinit, tot așa femeile de la sat au țesut marama cu semne care urcă spre veșnicie.

8 septembrie – Sfânta Maria Mică și obiceiurile străbune

Astăzi, 8 septembrie, sărbătorim Nașterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică, un praznic al speranței și al ocrotirii.

În tradiția satului românesc, această zi era plină de obiceiuri:

• femeile purtau maramă albă și aduceau la biserică mere, struguri, nuci și faguri de miere pentru a fi sfințite;

• tinerele culegeau flori și le puneau la icoană, crezând că astfel ursitul le va ieși în cale;

• gospodarii aprindeau lumânări pentru cei adormiți, cerând ocrotirea Maicii Domnului;

• busuiocul sfințit era păstrat la streașină sau pus în părul fetelor pentru noroc și frumusețe;

• nu se muncea câmpul și nu se aprindea focul în vatră, pentru că era zi de odihnă și rugăciune.

Se spunea că în această zi cerul se deschide pentru o clipă și rugăciunile rostite sub maramă ajung mai repede la Maica Vieții.

Marama – între tradiție și viitor

Pentru Maria, ca pentru multe femei din satele românești, marama era o binecuvântare. Și pentru noi, la Flori de ie, marama rămâne o moștenire vie.

În atelierul nostru, fiecare maramă este cusută cu respect pentru simboluri și tradiții. Ea nu este doar un obiect de port popular, ci o legătură între străbuni și prezent. Poți să o porți la sărbătoare, la rugăciune, la nuntă sau pur și simplu atunci când vrei să-ți amintești cine ești.

Astăzi, de Sfânta Maria Mică, urăm „La mulți ani” tuturor celor care poartă acest nume binecuvântat – Maria, Mariana, Marin, Marcel și derivatele lor. Și te invităm să descoperi colecția noastră de marame și ii tradiționale, pentru că frumusețea aceasta nu se pierde niciodată, ci doar așteaptă să fie purtată din nou.

👉 Descoperă colecția aici: www.florideie.ro 🌿